S-a nascut, împreuna cu alti sapte fratiori, sub balconul unui bloc. Mama a murit când puii aveau doar cinci zile. I-am crescut cu drag si, dupa ce fratiorii au plecat, Daisy a ramas.
Nu a ramas însa…singura, caci o eleva a adus, într-o cutiuta, un pui mic, batut si …foarte trist, implorându-ne sa-l pastram. Ne-a câstigat afectiunea repede si am numit-o … Papusa, Pusa pe scurt.
Lânga agentul de paza, mare iubitor de animale, s-a asezat, fara sa observam aproape, într-o cutie de carton, un catel alb, sârmos, care conducea pe angajati acasa, dar se întorcea întotdeauna. Si fiindca-i mârâia pe cei care foloseau telefonul, sub care se afla cutia lui, pentru a-i proteja pe oameni, dar si pe micul vagabond, am hotarât sa-l închidem, pardon, s-o închidem, caci tot fetita a fost sa fie, pe …Linda.
Dar povestea continua. Într-o zi, acelasi coleg cu suflet mare, care se îngrijise ca Daisy si fratii ei sa nu moara uitati sub balconul unui bloc, ne-a sesizat ca în curtea scolii se afla un câine …fara ochi.
Era un cocker spaniol, de fapt tot o fetita, grav bolnava, cu tumori mamare, urechi infectate cu ariste, aproape oarba, cu blana atât de îmbâcsita de par si scaieti, încât urechile intrasera în putrefactie. Am primit-o fara ezitare, am vindecat-o si acum e un câine fericit care îsi duce demn suferintele cronice. E Tina, catelul care doarme, iarna, în cabina portarului, misca tot timpul codita, bucurându-se la vederea oricarui om si care a uitat ca un om fara suflet a condamnat-o sa traiasca astfel.
Dupa Tina, ne-am confruntat cu un caz la fel de greu, cel al unui motan calcat de o masina, caruia i s-a amputat un piciorus din spate si era cât pe ce sa nu-i fie salvat nici al doilea.
A fost sa fie bine însa si Redy, caci despre el este vorba, a vrut sa traiasca si sa devina mascota secretariatului, unde-si petrece tot timpul dormind si cersind mângâieri pâna când oboseste si se culca iar.
Pe Mona am adus-o fiindca era complet dezorientata, atrasa de oameni, dar îngrozita de apropierea lor. I-au trebuit aceluiasi agent de paza doi ani pentru a o îmblânzi, pentru a o face sa uite de frica teribila pe care i-o inspirau oamenii.
Pe Miki am descoperit-o într-o zi de Sfântul Nicolae tot în curtea scolii. Era un pui mic, adorabil si toata lumea a insistat sa o pastram. Mica vulpita este o rasfatata, blânda si dornica sa stea în preajma cuiva, ca toti ceilalti.
Pe cele sase pisicute le-am crescut de când s-au nascut, caci mama lor a fost luata din strada, sterilizata si data spre adoptie. Pe ele, desi sunt sterilizate, vaccinate, educate, nu le vrea nimeni.
Negruţu s-a „refugiat” în casa noastră din cauza unor căţei care-l necăjeau şi de care nu ştia cum să se apere, pentru că era mic şi...de o blândeţe îngerească. Astăzi îşi petrece timpul mai mult pe calorifer sau în braţele celor care-l iubesc.
Pe Michi şi pe Nely le-am luat din braţele celui care voia să le arunce în stradă. Acum sunt mari, vioaie, năzdrăvane, au o mare ciudă pe măturile care le cad victimă una câte una, spre disperarea noastră a tuturor.
Alma a apărut împreună cu şase puişori, pe care un iubitor ne-a implorat să-i ţinem o perioadă scurtă de timp.
Din fericire, oameni cu suflet mare au adoptat cinci dintre puiuţi. Au rămas cu noi Alma, cea care preferă să stea la înălţime, dorind să-şi reia viaţa de hoinară, şi... Bela, tovarăşa de năzdrăvănii a lui Niki, cărora nu le ajung 15000 de m de curte.
Si povestea animalelor abandonate, batute, bolnave, nemâncate, pe care oamenii nu le vor, e, se pare, fara sfârsit si fara speranta, caci adaposturile din judetul Timis sunt asemenea lagarelor de concentrare.
Asociatia TINA SI REDY, vrea sa ofere altceva, sa creeze conditii decente de viata micilor necuvântatoare, atât de darnice în afectiune, recunostinta, dar care primesc, cel mult, câte o portie de mâncare de la oameni buni. Evident ca au nevoie de mult mai multe si dorim ca aceiasi oameni buni sa ne ajute, pentru a ne pune în practica planul.
Oricum, obiectivele asociatiei, prezentate în statut, spun totul.
